Istoric

Dorinţa și intenția construirii unei Catedrale în Drobeta-Turnu Severin s-au manifestat după 1989, atunci când preotul severinean Constantin Inescu, fost deținut politic în lagărele comuniste, a ridicat problema construirii unei Catedrale în acest oraş cu peste 100.000 de locuitori, care avea numai patru biserici, adunând în acest sens în jurul său mai mulți preoți, intelectuali și credincioși. Întru aceasta s-a constituit un comitet de inițiativă al cărui scop principal a fost să determine construirea unei biserici impunătoare și încăpătoare, care să satisfacă nevoile spirituale ale locuitorilor și să fie reprezentativă pentru municipiul Drobeta-Turnu Severin.

După ce inițiativa a fost adusă la cunoștința vrednicului de pomenire IPS Nestor Vornicescu și după ce Înaltul Prelat a înștiințat Secretariatul de Stat pentru Culte, în anul 1992 a luat fiinţă parohia ,,Naşterea Domnului” iar Permanenţa Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Craiovei a hotărât ca Părintele Ioan Tobă să fie numit paroh şi să se ocupe de construirea viitoarei catedrale.

Urmare a demersurilor făcute inclusiv cu implicarea IPS Nestor, prin Hotărârea Consiliului local al municipiului Drobeta-Turnu Severin nr. 72 din 18 august 1994, s-a concesionat cu titlu gratuit suprafața de 4650 m.p. în centrul municipiului, adică acolo unde și-a dorit și filantropul Ioan Stoian Grecescu să ridice biserica pe care o visa catedrală a orașului.

Pe lângă dispoziția privind amplasamentul catedralei, Hotărârea menționată a mai prevăzut și sursele de finanțare, sens în care s-a constituit un comitet de sprijin al construcției și de strângere de fonduri, precum și încheierea unui parteneriat între Consiliul județean Mehedinți și Apărarea Civilă în vederea construirii unui adăpost antiaerian și antiatomic la subsol, ceea ce s-a și realizat. Construcția adăpostului a impus săparea unui subsol de mare adâncime, pentru care s-au folosit câteva mii de metri cubi de beton armat, structură ce a continuat pe verticală până la finalizarea turlelor.

La 14 aprilie 1995 s-au obținut autorizația de construcție și avizele de construire, iar la 25 martie 1995 Înalt Prea Sfinţitul Părinte Nestor, Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolitul Olteniei, a pus piatra de temelie la noua Catedrală, deschizând lucrările potrivit planurilor arhitectului Viorel Voia din Craiova.

În anul 2000 lucrările au stagnat, însă, la cota +4,6 m, dar la 21 aprilie 2002 cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Părinte Mitropolit Teofan s-a amenajat subsolul în adăpostul de beton și s-a sfinţit paraclisul, cu hramul ,,Naşterea Domnului”, unde a început oficierea slujbelor, biserica primind și enorie sub parohiatul P.C. Ioan Tobă.

De asemenea, s-a hotărât ca viitoarea catedrală să aibă hramul “Învierea Domnuluiˮ și „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe – Purtătorul de Biruinţă” – ocrotitorul Severinului.

A urmat o altă perioadă în care lucrările de construire au fost întrerupte din cauza lipsurilor financiare, la acestea adăugându-se și necesitatea de definitivare a unor detalii de rezistență și arhitectură, lucrări ce s-au realizat cu sprijinul arhitecților Horațiu și Alina Radu și al inginerului dr. Ionică Gheorghe din București.

Odată cu înfiinţarea Episcopiei Severinului şi Strehaiei şi a instalării Prea Sfinţitului Părinte Nicodim ca întâistătător al acestei Eparhii, lucrările de construire la catedrală au fost reîncepute. Totodată, din toamna anului 2005, după pensionarea P.C. Ioan Tobă, a fost numit ca nou paroh P.C. Daniel Achim. A urmat o perioadă de lucru mai intens, grație sprijinului acordat de Secretariatul de Stat pentru Culte, de Primăria municipiului Drobeta-Turnu Severin, Consiliul județean și o serie de sponsori și credincioși, încât în toamna anului 2009 s-a ajuns până la stadiul acoperirii sfântului lăcaș cu tablă de cupru.

La 17 martie 2010 au fost aduse clopotele de la Innsbruck (Austria), iar la 22 martie 2010 a fost oficiată sfințirea acestora.

Construcția în ansamblu a fost ridicată având la bază un plan arhitectural structurat pe o compoziție din beton armat și ciment, apelul la cărămidă și înlocuitori fiind relativ rar. Demisolul este construit integral din beton armat. Zidăria, de la cota zero la 5 m este din BCA și stâlpi de beton armat. De la cota 5,15 m la 12,15 m este din cărămidă cu stâlpi de beton armat. De la cota 12,15 m la 42 m, numai beton armat. Bolțile sunt din placă  turnată de ciment și plasă de Buzău. La tencuire s-a folosit într-o mai mare proporție cimentul pentru a acoperi denivelările rămase de la cofrajele folosite la turnare. Finisajele sunt pe bază de glet, iar ferestrele din termopan.

Sub aspect arhitectonic, biserica urmează o structură cruciformă, într-o variantă complexă, caracterizată de faptul că între bolțile de răsărit ale naosului se interpune o travee suplimentară, acoperită semicilindric, expresie a unei inspirate sinteze a planului central cu cel bazilical, ceea ce creează impresia de echilibru constructiv și estetic, îmbogățind astfel interpretările simbolice referitoare la Golgota.

Ca lăcaș religios ortodox, biserica este compartimentată în părțile canonice specifice acestor edificii, respectiv în altar, naos, pronaos și pridvor. La partea superioară, este prevăzută cu o turlă principală amplasată deasupra naosului și două turle oarbe situate deasupra pronaosului.

Sfântul Altar este poligonal, atât la interior cât și la exterior, având trei ferestre dispuse în ax și câte o ușă pe partea de sud și nord, care permit accesul spre cele două încăperi laterale, proscomidiarul și diaconiconul.

Naosul este de dimensiuni mari, desfășurându-se pe două nivele despărțite de un balcon ce se dezvoltă atât pe naos cât și pe pronaos. Planul cu cinci celule ale naosului cuprinde un spațiu median larg, încadrat de două colaterale mai înguste, ce se termină la est cu încăperile pastoforiilor. Absidele sunt atipice ca formă, prezentând în locul semicalotei clasice un aspect de semicilindru, descărcat pe pereții drepți, verticali. Partea superioară a acestora este prevăzută cu ferestre înguste, reproducând forma semicilindrică a părții superioare. La partea inferioară, la etajul I, naosul este prevăzut cu ferestre, trei în direcția absidei și câte două de o parte și de alta a fiecărei abside de nord și de sud. Deasupra naosului se află turla principală, de dimensiuni mari, (16 m înălțime și 7,80 m în diametru). Turla este înaltă și zveltă, de formă cilindrică, fiind prevăzută cu 24 de ferestre înalte și subțiri, grupate două câte două. Turla se boltește sub formă de cupolă, descărcându-se pe arce care formează între ele pandantivii. La rândul lor aceștia se descarcă pe patru stâlpi.

Între naos și pronaos nu există perete despărțitor.

Pronaosul este dreptunghiular, iar la partea inferioară, pe cei doi pereți, de nord și de sud, are câte două ferestre de aceleași dimensiuni cu cele de la  ferestrele din naos. Deasupra pronaosului sunt cele două turle oarbe, pe nord și sud, fără suprafețe destinate picturii.

La partea superioară, pe nord și sud, atât naosul cât și pronaosul prezintă un registru de câte 21de ferestre.

Biserica are, de asemenea, două cafasuri: cafasul 1, aflat la partea superioară, este prevăzut cu balcon și are boltă semicilindrică situată la aceeași înălțime cu cea din naos. Peretele de vest este vertical și dispune de ferestre semicirculare asemănătoare celor din naos; cafasul 2 este situat cu un etaj mai jos.

Demisolul este de formă dreptunghiulară, are 39 m lungime și 10 m  lățime, iar înălțimea de 3,37 m, fiind amenajat în paraclisul cu hramul „Nașterea Domnuluiˮ.

Pridvorul este deschis, are formă dreptunghiulară, cu plafon în trei semicalote cilindrice, care se sprijină pe stâlpi de formă pătrată.

După finalizarea lucrărilor de ridicare a edificiului, ținând cont de materialele folosite la construcție (cărămida în alternanță cu BCA-urile și bolțarii) și de faptul că cimentul utilizat la planșee, calote, bolți, stâlpi de susținere și tencuieli se regăsește în cantități și proporții covârșitoare, peste tencuielile de la interior s-a aplicat o tencuială pe bază de ghips și apoi glet de finisaj. Totodată, avându-se în vedere și împrejurarea că în această situație nu era posibilă pictura „a frescoˮ, după ce suprafața interioară a devenit aptă pentru pictura „a seccoˮ, s-a optat pentru tehnica „tempera grasăˮ, socotită mai potrivită condițiilor date.

Pe părțile canonice ale bisericii, programul iconografic cuprinde următoarele:

În Sfântul Altar, pe semicalotă, în centru, pe cer înstelat, se află „Maica Domnului Împărăteasa Cerurilorˮ, cu Pruncul Iisus în brațe, stând pe tron ceresc, străjuită de o parte și de alta de două cete de îngeri în atitudine de adorare, la nord avându-l în frunte pe Sf. Arhanghel Mihail și la sud pe Sf. Arhanghel Gavriil. O bandă cu textul Cuvine-se cu adevărat să Te fericim pe Tine Născătoare de Dumnezeu cea pururi fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului Nostru, amplasată pe arcada semicalotei, delimitează această compoziție.

Spațiul dreptunghiular boltit semicilindric al tavanului din zona Sf. Altar, deasupra catapetesmei, este împărțit în două fășii unde sunt tratate două subiecte: „Înălțarea Domnuluiˮ și „Pogorârea Sfântului Duhˮ.

În registrul următor, pe peretele vertical de răsărit este redat Cortul Mărturiei (Tabernacolul sau Arca Alianței), altfel spus altarul Legii Vechi având în centrul compoziției o masă acoperită cu o față purtând la mijlocul poalei un mic medalion rotund cu chipul Maicii Domnului. Pe masă se înfățișează sfeșnicul cu șapte brațe, chivotul în care se păstrau Tablele Legii și o amforă cu mână din care erau hrăniți evreii în pustie (Ieșire XVI), sub formă de pâinișoare. Masa e încadrată în dreapta de Moise iar în stânga de Aaron, amândoi îndreptându-se spre masă. De o parte și de alta a mesei din mijlocul scenei sunt plasate două grupe de câte șase regi reprezentând cele 12 seminții ale lui Izrail, purtând fiecare pe brațe ofrande pe care la aduc la Altar: amfore și chivote de aur. De o parte și de alta deasupra fiecărei grupe, în medalioane, apar profeții Isaia și Ieremia purtând fiecare câte un rulou cu inscripții din profețiile lor. Alături de acest amplu tablou, spre sud și nord, se află scenele „Cei trei tineri în cuptorul de focˮ și „Rugul în flăcăriˮ.

Tot pe peretele vertical de răsărit este tratată Împărtășirea Sfinților Apostoli, având în mijlocul scenei, deasupra ferestrei dinspre răsărit a Sf. Altar, pe Mântuitorul ca Mare Preot sau Arhiereu, înfățișat de două ori, împărtășind cele două grupuri de Apostoli. Lateral, este pictată, spre nord, „Cina cea de tainăˮ, iar spre sud „Spălarea picioarelor ucenicilorˮ.

Pe peretele hemiciclului, sub registrul Împărtășirii Sf. Apostoli, este plasată o bandă ornamentală conținând medalioane cu Sf. Ierarhi Români: Sf. Ierarh Ilie Iorest, Sf. Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, Sf. Ierarh Leontie de la Rădăuți, Preoții mărturisitori Moise Măcinic din Sibiel și Ioan din Galeș, Sf. Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului, Sf. Ierarh Sava Brancovici, Sf. Ierarh Chiril, Sf. Ierarh Metodie, Sf. Ierarh Alexandru, Sf. Ierarh Gherman, Sf. Ierarh Ioan Milostivul, Sf. Ierarh Nectarie, Sf. Ierarh Dionisie Areopagitul, Sf. Ierarh Ciprian.

În registrul Sfinților în picioare, de la stânga la dreapta, sunt reprezentați marii ierarhi, în atitudine de rugăciune, începând de la est spre nord: Sf. Ierarh Ioan Gură de Aur, Sf. Ierarh Grigorie Teologul, Sf. Ierarh Iacob, fratele Domnului, Sf. Ierarh Antim Ivireanul, Sf. Ierarh Calinic de la Cernica, apoi Sf. Ierarh Ignatie Teoforul, Sf. Ierarh Silvestru și Sf. Arhidiacon Ștefan. Deasupra ușii de intrare în proscomidiar este pictat bust Sf. Diacon Roman, apoi, de la est spre sud: Sf. Ierarh Vasile cel Mare, Sf. Ierarh Nicolae, Sf. Ierarh Spiridon, Sf. Ierarhi Atanasie și Chiril, Sf. Ierarh Ghelasie de la Râmeți, registrul încheindu-se cu Sf. Diacon Laurențiu, iar deasupra ușii de intrare în diaconicon, bustul Sf. Diacon Veniamin.

La bază, se află un ornament și apoi draperia națională.

Proscomidia are reprezentată pe tavanul drept, în medalion, icoana lui Iisus Hristos-Preot, înconjurat de o mulțime de îngeri. Pe pereții verticali sunt realizate scene simbolice din ritualul proscomidiei: Jertfa lui Avraam, „Pietaˮ, Sf. Agnet, Hristos-copil în potir și instrumentele patimilor, Viziunea Sf. Petru din Alexandria, Jertfa lui Melchisedec, Jertfa lui Cain și Abel, Jertfa lui Ilie.

La bază, se află un ornament și draperia națională.

Diaconiconul îl are pe tavan pe Sf. Prooroc Moise reprezentat arhiereu, cu tablele legii în mâini, susținut de îngeri. Pe pereți sunt grupate scene și chipuri de arhierei din Vechiul Testament, astfel: Sf. Prooroc Aaron cu toiagul înfrunzit și Sf. Prooroc Samuel cu cornul de untdelemn, la răsărit Patriarhul Iacob, Sf. Prooroc Zaharia, la sud Rugul lui Moise și pe latura de apus Moise primind Tablele Legii. Sunt, totodată, pictați Sf. Diaconi Rufin și Chiril.

La bază, după regulă, un ornament și draperia.

Cât privește  programul pictural al Catapetesmei, pe Crucea de deasupra sa, acesta se deschide cu Hristos răstignit. La picioarele Crucii, în dreapta Mântuitorului este Maica Domnului, iar în stânga Sfântul Ioan Evanghelistul.

În registrul Sfinților Prooroci sunt redați de la stânga la dreapta: Sf. Prooroc Avacum, Sf. Prooroc Naum, Sf. Prooroc Iezechiel, Sf. Prooroc Isaia, Sf. Prooroc Moise, Sf. Prooroc David, Maica Domnului Orantă, Sf. Prooroc Solomon, Sf. Prooroc Aaron, Sf. Prooroc Daniel, Sf. Prooroc Iona și Sf. Prooroc Zaharia.

În registrul Sf. Apostoli, de la  stânga la dreapta, sunt reprezentați: Sf. Apostol Toma, Sf. Apostol Simeon, Sf. Apostol Andrei, Sf. Apostol Marcu, Sf. Apostol Ioan, Sf. Apostol Petru, urmează  Sf. Treime, Sf. Apostol Pavel, Sf. Apostol Matei, Sf. Apostol Luca, Sf. Apostol Iacob, Sf. Apostol Bartolomeu și Sf. Apostol Filip.

Registrul Prăznicalelor cuprinde: Nașterea Maicii Domnului, Intrarea în Biserică, Buna Vestire, Nașterea Domnului, Întâmpinarea Domnului, Botezul Domnului, Cina cea de Taină, Schimbarea la Față, Floriile, Învierea Domnului, Înălțarea Domnului, Pogorârea Sf. Duh, Adormirea Maicii Domnului.

Registrul Icoanelor Împărătești îi înfățișează pe: Sf. Prooroc Ioan Botezătorul și Sf. Nicolae, pe ușa diaconească – Sf. Arhanghel Gavriil și Maica Domnului cu Pruncul Iisus, pe ușile împărătești – Buna Vestire și icoana Iisus Hristos învățător, pe ușa diaconească – Sf. Arhanghel Mihail, iar la icoana de hram Sf. Mare Mucenic Gheorghe, ocrotitorul orașului Severin și Nașterea Domnului.

În Naos, în centrul calotei turlei, în medalion stelat, este icoana Pantocratorului, având în jur textul: Doamne, Doamne, caută din cer și vezi și cercetează via aceasta, pe care a sădit-o dreapta Ta și o desăvârșește pe  ea. Întru împlinirea ansamblului decorativ și simbolic al bisericii cerești, în jurul medalionului sunt pictate curcubeul, semnul legământului, al păcii și cele nouă cete îngerești întrerupte la răsărit și apus cu chipul Maicii Domnului și cel al Sf. Ioan Botezătorul în chip de Înaintemergător cu aripi.

Între cele 24 de ferestre care fragmentează suprafața pereților verticali ai turlei de formă cilindrică sunt pictați Sfinții Prooroci în număr de 12, de la nord spre est astfel: Iezechiel, Isaia, David, Solomon, Ieremia, Daniel, Iona, Ilie, Moise, Aaron, Elisei și Zaharia având în mâini texte din profețiile lor mesianice. Alte 12 poziții sunt rezervate de la nord spre est Sf. Apostoli: Andrei, Ioan, Petru, Pavel, Matei, Iacob al lui Alfeu, Bartolomeu, Filip, Toma, Simion Zilotul, Iacob al lui Zevedeu și Matia.

În partea de jos a tamburului este reprezentată în ciclu continuu „Liturghia Îngereascăˮ.

La baza turlei pe pandantivi sunt zugrăviți Sfinții Evangheliști, însoțit fiecare de către un simbol atribuit după cum urmează: la nord-est Sf. Evanghelist Ioan reprezentat în peșteră cu simbolul vulturul; la sud-est Sf. Evanghelist Matei cu simbolul îngerul; la sud-vest Sf. Evanghelist Marcu cu simbolul leul; la nord-vest Sf. Evanghelist Luca cu simbolul vițelul. Pe arcurile ce susțin turla, între pandantivi, pe axa longitudinală, sunt reprezentate chipurile cele nefăcute de mână ale Mântuitorului: la răsărit „Sfânta Mahramaˮ și la apus „Sfânta Cărămidaˮ – chipul nefăcut de mână de pe cărămida trimisă regelui Abgar al Edesei; la miazăzi, Hristos ținând o Evanghelie pe care scris: Eu sunt vița, voi mlădițele (Ioan, XV, 5), iar spre nord Hristos Emanuel ținând un sul pe care scrie: Duhul Domnului peste mine, pentru care m-a uns pe mine (Isaia, LXI, 1 și Luca IV, 18). Din acest chip lăstăresc ramuri de viță de vie care cuprind medalioane cu chipurile unora dintre cei 70 de Apostoli.

Suprafața de pe boltă, deasupra tâmplei, este rezervată scenelor „Înălțarea Domnuluiˮ și „Pogorârea Duhului Sfântˮ.

Părinții Maicii Domnului ocupă tavanul drept format la baza scenei „Înălțarea Domnuluiˮ. Suprafața îngustă de pe boltă ce face corp comun cu peretele vertical cuprinde la sud o ceată de îngeri în zbor ținând în mâini un sul desfășurat cu textul: Slavă întru cei de sus, iar la nord un alt grup de îngeri simetric cu cel de sud, purtând textul: Hristos a înviat din morți…Ambele grupuri au cântări în legătură cu scenele principale ce se desfășoară pe pereții verticali ai absidelor, la nord „Pogorârea la Iadˮ, la sud „Nașterea Domnuluiˮ. În jurul icoanelor centrale sunt plasate teme în succesiune cronologică cu Nașterea și respectiv Învierea Domnului, astfel: la sud, de la est la vest: „Buna Vestireˮ, „Întâlnirea Maicii Domnului cu Elisabetaˮ, „Închinarea Magilorˮ, „Întâmpinarea Domnuluiˮ, „Omorârea Pruncilorˮ și „Fuga în Egiptˮ, „Iisus Hristos în Templuˮ, „Hristos venind la Iordan să se botezeˮ. La nord, de la vest la est, momentele: „Ana și Caiafa judecându-l pe Hristosˮ, „Pilat judecându-l pe Hristosˮ, „Puterea Cruciiˮ, „Hristos tras spre răstignireˮ, „Răstignirea Domnuluiˮ, „Luarea trupului lui Hristos de pe cruceˮ, „Duminica Tomiiˮ. Pe pereții estici ce încadrează iconostasul sunt plasate scenele „Înălțarea Sfintei Cruciˮ și „Duminica Ortodoxieiˮ.

Urmează fața exterioară a parapetului balconului ce se desfășoară pe toată suprafața naosului și pronaosului, care este rezervată sfinților români și scenelor din viața unora dintre aceștia. Spațiul se compune din arcade și îi cuprinde, începând de la extremitatea sudică, pe: Zoticos, Kamasis, Ioan Valahul, Antonie de la Iezerul, Gherman din Dobrogea, Ioan Iacob, Dimitrie Basarabov, Grigorie Decapolitul, Sava Brancovici, Iosif din Maramureș, iar la mijloc, ca tablou central, sunt redați  martirii Brâncoveni (Constantin și fiii: Constantin, Ștefan, Radu și Matei) continuând cu Ștefan cel Mare, Niceta Remesianul, Nifon, Moise Macinic, Ioan de la Prislop, Daniil Sihastru și Philipos și Attalos.

În registrul Sfinților în picioare, pe partea de sud, înspre Sf. Altar, la ușa de intrare în Diaconicon, de o parte și de alta a ușii, sunt reprezentați Sf. Mare Mucenic Gheorghe, ocrotitorul Severinului, și grupul denumit „Deisisˮ. Simetric, pe partea de nord, sunt pictați Sf. Împărați Constantin și Elena și Sf. Mare Mucenic Dimitrie. Sfinții militari ocupă spațiile rămase libere, absida de sud continuând de la est la vest cu: Sf. Mucenic Mina, Teodor Tiron, Teodor Stratilat, Mercurie, Eustatie Plachida, Valerian, Andronic, Platon, Roman, Pamfilie, Adrian, Luchian, Sf. Doctori Fără de arginți Cosma și Damian, iar absida de nord, de la vest la est cu: Sf. Mucenic Filimon, Calinic, Andrei Stratilat, Sevastian, Iulian Egipteanul, Nichifor, Marin, Leontie, Ioan, Gurie, Iacov Persul, Vichentie, Victor, Artemie, Nestor, trecând pe peretele de nord-est cu Sfinții Împărați Constantin și Elena și încheind registrul cu Sf. Mare Mucenic Dimitrie.

Partea inferioară este decorată cu un ornament orizontal urmat de draperia tradițională pictată.

Stâlpii și arcadele sunt decorate cu ornamente bizantine.

Pronaosul are bolta împărțită de arcade în trei spații. Pe axa longitudinală a fiecărui spațiu sunt prevăzute medalioane cuprinzând următoarele icoane: începând din vecinătatea naosului, „Sfânta Treimeˮ reprezentată prin cei trei îngeri ospătați de Avraam la stejarul Mamvri, apoi Sf. Prooroc Ioan Botezătorul flancat de patru profeți și Maica Domnului Oranta înconjurată de patru poeți bisericești (dascăli cântăreți).

Proorocii și melozii plasați în jurul medalioanelor amintite sunt reprezentați purtând în mâini papirusuri cu texte semnificative în conformitate cu cele din erminie.

La baza bolții, începând cu partea de sud, sub „Sfânta Treimeˮ, sunt zugrăvite tablouri separate cu scenele: „Hristos chemând pe uceniciˮ, „Schimbarea la Fațăˮ, „Nunta din Cana Galileeiˮ, „Învierea fiicei lui Iairˮ, „Hristos vindecând un bolnav la scăldătoarea Vitezdaˮ, „Hristos umblând pe mareˮ, „Hristos binecuvântând cele șapte pâiniˮ și „Hristos vindecând pe orbul din Betsaidaˮ. În partea nordică sunt zugrăvite scenele: „Învierea lui Lazărˮ, „Intrarea în Ierusalimˮ, „Rugăciunea din Grădina Ghetsimaniˮ, „Iuda vânzându-l pe Hristosˮ, apoi, sub acest registru, sunt pictate scene din viața Sf. Mucenițe Filofteia: „Sf. Filofteia împărțind mâncare săracilorˮ și „Ridicarea și mutarea trupului Sf. Mucenițe Filofteiaˮ, apoi „Hristos alungând vânzătorii din templuˮ și „Iisus Hristos vindecând orbiși șchiopi în Templuˮ.

În registrul format de parapetul balconului, la partea superioară, deasupra Sfinților în picioare, sunt amplasate scene din Viața Sf. Mare Mucenic Gheorghe – hramul Sf. Lăcaș și ocrotitorul Severinului: „Sf. Gheorghe pus în temnițăˮ și „Tăierea capului Sf. Gheorgheˮ, precum și scene din viața Sf. Nicodim de la Tismana, în timp ce partea de nord  este rezervată scenelor din viața Sf. Cuvioase Teodora de la Sihla: „Sf. Teodora izbăvită de turci în mod miraculosˮ și „Sf. Teodora hrănită de păsările ceruluiˮ.

De dimensiuni mari și desfășurat pe toată suprafața naosului și pronaosului, balconul cuprinde pe tavanul pe care îl formează la primul nivel un număr important dintre pildele lui Iisus Hristos: pilda seminței, pilda neghinelor, pilda comorii, pilda celui ce caută mărgăritar, pilda năvodului, pilda lucrătorilor tocmiți, pilda pietrei din capul unghiului, pilda talanților etc.

Peretele de vest al cafasului este dedicată scenei ample a Adormirii Maicii Domnului. În zonele laterale acestui tablou sunt zugrăvite: la sud, Nașterea Maicii Domnului, iar la nord, Intrarea Maicii Domnului în Biserică, scene sub care sunt pictate Acoperământul Maicii Domnului și Izvorul Tămăduirii.

Registru cafasului se încheie și el cu draperia pictată tradițional.

De asemenea, pe bolta celui de-al doilea cafas este redat în medalion susținut de îngeri Sf. Prooroc David. Pe peretele de sud sunt Sf. Melod Efrem Sirul, Andrei Criteanul, Gherman, Iosif Studitul, Metodie Mărturisitorul, iar pe nord Sf. Melod Nicolae Studitul, Sf. Melod Proclu, Sf. Melod Serghie Mărturisitorul și Sf. Melod Teodor Studitul. Pe latura de vest a acestui al doilea cafas  este pictată scena „Toată suflarea să laude pe Domnulˮ.

Suprafața stâlpilor ce susțin cafasul și arcadele formate sunt zugrăvite cu motive decorative.

La bază este pictată draperia tradițională.

Sub cafas, la mijloc, în medalion, este pictată icoana lui Iisus Hristos – Înger de Mare Sfat, însoțit de simbolurile Sfinților Evangheliști. La nord și la sud, tot în medalioane orientate spre medalionul central, sunt plasați Sf. Arhangheli Mihail și Gavril ținând în mâini texte reprezentative ce dovedesc rolul lor executor cu privire la faptele oamenilor.

Pereții verticali întregesc registrul Sfinților în picioare, spațiul dinspre sud (partea bărbaților) fiind ocupat de Sf. Sofronie de la Cioara, Sf. Cuvios Antonie cel Mare, Eftimie cel Mare, Sava Sfințitul și Serafim de la Sarov. Latura de nord (partea femeilor) este atribuită sfintelor cuvioase și mucenițe, de la vest  spre est: Pelaghia, Paraschiva, Teodora de la Sihla, Tatiana (al cărei cinstit cap se află la Catedrala din Craiova), încheind cu mucenițele Filofteia, Varvara și Ecaterina.

În zona ușilor de acces spre cafas, la sud sunt tratate temele „Sf. Cuvios Pahomie cel Mare și Îngerulˮ și Sinodul I Ecumenic, iar la nord „Sf. Cuvios Zosima împărtășind pe Maria Egipteancaˮ și Sinodul VII Ecumenic.

Pe peretele de vest, ce încadrează ușa de intrare în biserică și prezintă două spații egale, sunt amplasate tablouri votive în mărime naturală reprezentând, la sud, pe IPS Părinte Nestor Vornicescu, cel care a pus piatra de temelie a Sfântului Locaș, și pe PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, iar la nord pe IPS Irineu, Mitropolitul Olteniei, și pe PS Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei.

Pridvorul este deschis și dispune de suprafață pictatăîn partea superioară, pe tavan, precum și pe peretele vertical de est, de o parte și de alta a ușii de intrare.

Bolta prezintă trei medalioane: în centru, Iisus Hristos Emanuel cu simbolurile Evangheliștilor, la nord Maica Domnului  singură, iar la sud Sf. Prooroc Ioan Botezătorul în chip de înger.

Pe suprafața pereților verticali, de o parte și de lata a ușii de intrare, sunt pictați Sf. Apostoli Petru și Pavel.

Pe spațiul amplu, rămas liber, al peretelui de răsărit este panoul Venirii a doua a Domnului și Judecății din urmă, cu Raiul și Iadul.

Deasupra ușii este plasată pisania.

Pe frontonul bisericii, în mozaic, este realizată icoana hramului.

Demisolul

Sfântul Altar

În centrul tavanului este pictată Maica Domnului Platytera, stând pe jeț împărătesc, purtând pe brațe Pruncul Iisus Hristos, străjuită de-a dreapta de Sf. Arhanghel Mihail și de-a stânga  de Sf. Arhanghel Gavriil, făcând rugăciune, amândoi ținând în mâini papirus cu texte de rugăciune și bastoanele puterii cerești. Un text încadrează compoziția tavanului: Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe Tine. În spațiul dreptunghiular reprezentând terminația vest, în zona superioară, este redată scena „Înălțarea Domnuluiˮ.

Pe suprafața pereților verticali, în atitudine de rugăciune, sunt reprezentați marii ierarhi, de la est spre nord: Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigorie Teologul, Sf. Iacob, fratele Domnului, Sf. Alexandru, Sf. Ioan Milostivul, Sf. Arhidiacon Ștefan; apoi de la est spre sud: Sf. Vasilie cel Mare, Sf. Spiridon, Sf. Nicolae, Sf. Ciprian – episcopul Cartaginei, Sf. Metodie, registrul încheindu-se cu Sf. Diacon Laurențiu.

Pe peretele de est, între Sf. Ierarh Ioan Gură de Aur și Sf. Vasilie cel Mare, este pictat Iisus Hristos Mare Arhiereu, flancat de Sfinții Arhangheli.

La bază este zugrăvită draperia națională.

Naosul și Pronaosul

Pe axa longitudinală au, în nimb stelat, în medalion, „Pantocratorulˮ – Iisus  Hristos, încadrat de curcubeu, simbolul legământului, și textul: Doamne, Doamne, caută din cer și vezi și cercetează via aceasta, pe care a sădit-o dreapta Ta și o desăvârșește pe ea. În jur, cele nouă  cete îngerești și lateral, în patru medalioane, Sfinții Evangheliști cu simbolurile lor, în următoarea ordine: la sud-est Sf. Evanghelist Matei, la sud-vest Sf. Evanghelist Marcu, la nord-vest Sf. Evanghelist Luca și la nord-est Sf. Evanghelist Ioan.

Bolta longitudinală a pronaosului este împărțită în două părți egale. Prima, din vecinătatea Pantocratorului, într-un medalion central, este dedicată compoziției „Sf. Treime la stejarul Mamvriˮ, cu textul Trei sunt care mărturisesc în ceruri: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh și toți trei una sunt.

În continuare, pe axă, tot în medalion cu text pe margini, este reprezentată Maica  Domnului Oranta. Chipurile a patru melozi cu texte din cântările lor cele mai caracteristice încheie iconografia bolții: la nord Sf. Ioan Damaschinul și Sf. Roman melodul, la sud Sf. Cosma de Maiuma și Sf. Iosif Graptul.

Pereții verticali sunt rezervați Sfinților reprezentați în picioare. La sud, de la est spre vest, sunt pictați: Grupul Deisis, Sf. Mare Mucenic Gheorghe, Scena Nașterii Domnului, care este și hramul paraclisului, apoi următorii sfinți mucenici: Mina, Eustatie Plachida, Mercurie, Artemie, Procopie, Teodor Tiron, Teodor Stratilat, Iacob Persul, Haralambie și Ioan cel Nou de la Suceava, apoi în zona pronaosului: Sf. Cuvioși Antonie cel Mare, Eftimie cel Mare, Sava Sfințitul, Stelian Paflagonul, încheind acest registru cu „Pahomie și Îngerulˮ plasat între ușa de ieșire de pe sud și pangar.

La nord, de la est spre vest sunt: Maica Domnului pe tron însoțită de Sf. Arhangheli, apoi Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Scena Pogorârii la Iad, Sfinții Împărați Constantin și Elena, apoi mucenițele: Ecaterina, Varvara, Anastasia, Tatiana, Irina, Iustina și Filofteia. În zona pronaosului: în partea femeilor, peretele de nord cuprinde chipuri de sfinte cuvioase începând de la est la vest cu: Parascheva, Teodora de la Sihla, Pelaghia, Macrina, Sofia, Iulia și grupul Sf. Cuvios Zosima împărtășind pe Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca.

La bază, draperia națională.

Pe peretele de apus al pronaosului este reprezentată „Adormirea Maicii Domnuluiˮ.

Sfinții Apostoli Petru și Pavel ocupă spațiile de la intrare, lateral de ușă.

La bază, draperia națională.

Cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu implicarea clerului şi a credincioşilor de pretutindeni Catedrala se va sfinţi cât de curând va fi posibil.

Încă neterminată în anul de la Iisus Hristos 2021, oricine se poate alătura Centrului Eparhial al Episcopiei Severinului şi Strehaiei în efortul de a duce la bun sfârşit cât mai repede lucrările de finalizare a Catedralei Episcopale din municipiul Drobeta-Turnu Severin.